Foarte bună incursiunea lui Ovidiu Drugan într-ale Curajului: mărturisește că și el vrea să afle și ne ajută să explorăm fricile bune și fricile rele și cum să le gestionăm.

Ovidiu vorbește despre cea mai mai frică: frica de avorbi în public peste care a trecut cu mult efort pe vremea carierei lui de avocat. Da, a fost avocat vreo 15 ani înainte de a fonda SetSail.

Avea nevoie de mult Curaj atunci când pleda în fața judecătorilor și a colegilor lui. Avea cele mai mai mari emoții (teroare chiar) atunci când se uita în condica rezultatelor procesului la gândul că dacă rezultatul era unul nefavorabil, trebuia să-l comunice clientului.

Nu a fost niciodată orientat pe bani și îi era teamă să ceară un onorariu prea mare sau să fie refuzat. Cel mai important era să câștige procesul pentru clienții lui.

Vorbește și despre multe frici bune, sănătoase, care te ajută pe mare: te țin în viață. Cea mai mare frică (coșmar, de multe ori) a skipperului este: "om la apă".

Fricile lui rele sunt: de albine și viespi (aici îl înțeleg că ustură rău :) și frica de moarte (cu frica de bătrânețe și frica de boală gravă). Ultima este omniprezentă, într-o măsură sau alta toți ne confruntăm cu ea și în momentul în care ne uităm senin (nu senil :) la această posibilitate, am câștigat viața.

Frica lui cea mai mare în business este învechirea modelului lor de business și dispariția acestuia, lipsa lui bruscă de relevanță. Asta îl face să se gândească la cum se poate reinventa.

Se autoevaluează de 8,50 pe scara Curajului. 5 + un pic de bravadă :)

Sfatul lui pentru fricoși este să interpretați un personaj care nu simte acea frică în acel moment. Hhmmm.. O să încerc asta.