Cezar îl are la purtător. Simțul normalității lăsat de Dumnezeu. Simțul credinței. Simțul familiei primordiale. Ce știe, nu ține pentru el. Dă semenilor ce are. Și are destule, chiar dacă nu din toate. Dar cine se poate lăuda cu asta? Fiecare e chemat să-și ducă misiunea vieții până la capăt. Cu umilință.